sâmbătă, 14 martie 2015

EREZIA MAMEI NATURA





Eşti o corabie frumoaso cu toate fustele  
sus Şi vântul îmi trânteşte un strat de  
ghiocei taman pe autostrada Bucureşti-Mos  
cova şi retur Pentru că nici eu nu m-am  
pus niciodată rău cu vecinii Indiferent  
de etnie interese publice sau găini tre  
cute ilegal pe sub gard Şi-atunci de ce  
firmamentul lăsat brusc la vatră Să-mi  
orbească personalitatea mea de paysan  
sadea Mamă oriunde te-ai afla Ai ulti  
mul cuvânt  
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II  















I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE