Suferinţă fii de treabă
primăvara a venit
ia colea un fir de iarbă
un poem fără sfârşit
Primăvara a venit
hai să înflorim în doi
dincolo de infinit
să dăm timpul înapoi
Hai să înflorim în doi
ia colea un fir de iarbă
soarele parcă-i un sloi
suferinţă fii de treabă
Primăvara a venit
pe muchie de cuţit
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu