sâmbătă, 14 martie 2015

ARS POETICA

Doamne ce blestem
să risc zilnic un poem

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE