marți, 3 martie 2015

DE LA ALFA LA OMEGA

Ce fără margini încântare
ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia începe c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
şi-ntotdeauna am s-o fut
femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n mare
cu răsăritul şi-asfinţitul
e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput
ce rai de unde-ai re-născut

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE