miercuri, 18 martie 2015

FOTOPOEM . FERESTRE CICATRIZATE


Costel Zăgan
Vasele
comunicante
ale
cuvintelor
sunt
pline
de
lacrimi
Doamne
câţi
poeţi
au
plâns

fie
aceste
nopţi
Atât
de
albe
şi
amare
Interludiu (iulie 2008)
 
·

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE