miercuri, 18 martie 2015

FOTOPOEM . FERESTRE CICATRIZATE


Costel Zăgan
Vasele
comunicante
ale
cuvintelor
sunt
pline
de
lacrimi
Doamne
câţi
poeţi
au
plâns
Să
fie
aceste
nopţi
Atât
de
albe
şi
amare
Interludiu (iulie 2008)
 
·
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

(GOGYOHKA MEA)

 viii spun mereu despre morți numai bine morții însă nu spun nimic dar tăcerea lor se-aude de la o poștă Costel Zăgan  

  • PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ
    Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
  • ECONOMIE 2
     Minime la maximum Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
  • TRAIECTORII FRAGILE, 2018
     COSTEL ZĂGAN un luceafăr de nisip se prelinge din clepsidra cerului noaptea mi-a împietrit pe buze *** a star made of sand is dropping from...