Vine mama să mă-ntrebe
de Grigore cel Vier
ţara asta iarăşi fierbe
supărată-i pân-la cer
Basarabia e tristă
şi Ardealul e tot trist
prostia din nou insistă
eu mă fac dar nu exist
Ce Moldovă şi ce ţară
ne înalţă şi doboară
Ţara noastră Românească
fără noi dar să trăiască
Că murind prin alte părţi
vom trăi cu-aceiaşi morţi
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu