duminică, 29 martie 2015

GHIOCELUL DISPERĂRII NOASTRE (II)

Mă enervează iarăşi lumea
dar o iubesc ca-n prima zi
când ura va atinge culmea
cum Doamne n-aş înflori
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOEMI BOMHER, HIPER-PREFAȚĂ LA CEZEISME, 2008

 *** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...