duminică, 29 martie 2015

GHIOCELUL DISPERĂRII NOASTRE (II)

Mă enervează iarăşi lumea
dar o iubesc ca-n prima zi
când ura va atinge culmea
cum Doamne n-aş înflori
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SALUTUL TĂCERII

 N-am cuvinte COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS