marți, 4 septembrie 2018

SOMN AGITAT DE METAFORE

Noaptea mea cu poezii
se crapă Doamne de zi
iese soarele rotund
după vise să m-ascund

Şi mă fofilez cu graba
unde înverzeşte iarba
în poemul cel cu moţ
lângă plopii fără soţ

Eminescu să răsară
în ţara mea de ocară
unora nu le convine
lucefărul de pe pâine

Şi-mi promit posteritate
doar cu poezii pe spate

Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE