Toamna
mi-aprinde frunzele
căzute-n
cuvinte
Adun
cenuşa
de
pe
foaia albă
Şi-un
gust amar
îmi
invadează
gura
Tac
şi
vântul
îmi
şuieră
prin
oase
Simfonia
Destinului
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu