Toamna e mireasă
copiii-s vornicei
nu mă întorc acasă
vreau să visez cu ei
Copiii-s vornicei
îmbătaţi cu lacrimi
de aripi tot mai grei
noi venim cu datini
Îmbătaţi cu lacrimi
nu mă întorc acasă
cărţile a mele patimi
toamna e mireasă
Copii suntem şi noi
şi visul abia
e în toi
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu