miercuri, 5 septembrie 2018

EREZIA ULTIMEI EXPLOZII LIRICE

O remarcabilă absenţă a iubirii
îmi încălzeşte singurătatea
noapte de noapte
Nu mă plâng
Poezia e gata
să arunce
lumea
în
aer
Luna
e
focosul meu nuclear
pardon
literar
De la ultima
explozie lirică
cuvintele
sunt
gata de luptă
gata de poezie

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE