Femeia o iubesc în proză
din cap până-n picioare poezie
tristeţea mea e cea mai roză
iar moartea cică mai hazlie
Din cap până-n picioare poezie
nu-ncape în sicriul unui gând
ce-ar vrea în fond fir-ar să fie
când şi cuvântu-i mai rotund
Nu-ncape în sicriul unui gând
tristeţea mea e cea mai roză
că eu şi Don Quijote pe pământ
mereu iubim femeile în proză
Din cap până-n picioare poezie
le recunosc tăcerea dintr-o mie
Costel Zăgan, CEZEISME II
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu