marți, 25 septembrie 2018

ANOTIMP INCLUS

Numai frunzele ne dau pe spate
ce singurătate vai ce singurătate

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE