Pornește absența spre noi demarează
în trombă singurătatea marea singură
tate zeroul absolut
Așteptat(ă) de toți
Hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat
Suflet somnambul cărat cu trenul de
marfă al disperării Totuși cureaua de
transmisie a divinității
pe la
hopurile etice
își mai face simțită prezența
luminoasă
Cad din pat în pat
din
lac
în
puț
Brusc
din crăpăturile inexistenței
ies
la
suprafață
primii monștri ocazionali
marfă ieftină
promoțională
Picioare pline de noroi stelar
bâjbâiesc
după
ajutor
Cadavrul lui dumnezeu duhnește a nemurire
cale de-o poștă
Doamne
unde duce mâna mea dreaptă
Roua îmi fierbe pe buze
Soarele răsare
printre dinții
încleștați
de
ură
Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu