Doamne cât sufăr
că peştele nu-i nufăr
Îar găina belgiană
ca istoria-i mai vană
Şi iată cătcodăceşte
nu se ouă nefireşte
Însă vrea cică un pui
din cuibarul nimănui
Şi iar Doamne sufăr
că istoria nu-i nufăr
Însă omul e o plantă
în politica-ambiantă
Costel Zăgan, DOINE DE ADORMIT OAMENII MARI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu