luni, 26 martie 2018

EREZIE DIDACTICĂ

Nu v-aţi supărat pe mine Nici eu
Oricât de rotunde i-ar fi formele
Femeia are mintea la fel de ascuţi
tă ca bărbatul De aceea rănile 
ei sunt atât de dulci Abia le zăreşti
de pe Himalaia Oricum ultima vedere
din Peştera muierii
Mi-a îngheţat imaginaţia
Şi nu pricep
Cum poate rezista un înger
la o
temperatură
atât
de
joasă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE