duminică, 4 martie 2018

DEZASIMILAȚIA MORȚII

Danielei Caurea in memoriam

Adalbert Ignotus dus-întors
vers cu vers pas cu pas
tăcerea-și ține gura încleștată
Doamne
cum a fost posibil

Ciuperca otrăvitoare
a
melancoliei
spumegă
pe
masa poetului

Mănânc și scriu

Întunericul
o
înghițitură
ajunge
în
stomac

Elegie
în
alb-negru

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE