[rromani - română]
Odă (în metru antic)
Mihai EMINESCU
Na patyohos te sikliovaw te meraw varekana;
Sèkonvar terno, hureado mire rahameate,
Mire iakha vazdindyom len karig e cerhen
E korkoripnaskiri.
Te iokhar inklilean mire dromeste,
Tu, terpiboa, gulo sar e dukh...
Ji k-o gor pilyom o bikowlo
Ciailipen e meripnaskiro.
Jungale’ phabuaw and-e bari dukh sar o Nessus.
Vai sar o Hèrkul vișardino peskire gadestar;
Miri iag na șai mundaraw la sèvore
Panyența andr-e doreaw.
Mire suneste, cingardaw phabardo,
Mire tyleste, biliuvaw and-e iag...
Șai juoho pale’ dudalo d-andr-e late sar
O ciriklo Phoenix?
Te meren mire dromestar mire strafinale iakha,
Aw pale’ k-o kolin, holeame biphabaripen;
Kai te șai meraw șando, man
Pale’ de man manghe!
#
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu