joi, 26 mai 2016

SUFLETUL CA O GHILOTINĂ

De se trezește-n mine poezia
habar nu am pe unde-i cerul
nici mâna care scrie cu făclia
ca să găsească iată adevărul

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE