M-au obosit atâtea poeme de dragoste
Ca un nor trece omul prin dreptul soare
lui Și umbra lui iar îngreunează pămân
tul Vai de cei fără de aripi nici în iad nu
vor scăpa Numai pietrele vor licări ca niș
te stele obosite Poetul întoarce noaptea
pe dos Mâine soarele va răsări la apus
Gura abisului surâde știrb
Cine mă sărută uită totul
Nom prenom internationalite
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu