sâmbătă, 21 mai 2016

NOAPTEA CA TEATRU

Că mi-s zilele prea mici
hai frumoaso te implici
să-mi faci nopțile mai mari
firmament fără hotar

Las-o baltă te aud
dai cu soarele în sud
și cu luna îmi strici nordul
dacă mă ataci cu cordul

Să rămâi înger în târg
din zori până în amurg
noaptea să te-apuce dracii
când nordul mi-arată cracii

Hai frumoaso înc-o dată
să-mi arăți cum erai fată

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...