marți, 31 mai 2016

POVESTEA CĂRȚII INTERIOARE

Cartea este prea frumoasă
și n-o poți lăsa din mână
te întorci din ea acasă
inimă pe veci străină

Și n-o poți lăsa din mână
peste tot este cu tine
nemișcată ca o zână
parcă-n viață ea te ține

Unde mergi este cu tine
te întorci din ea acasă
dar în inimă-ți rămâne
cartea este prea frumoasă

Cum să dai frate la câine
inima Limbii Române

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ZĂPADA CA FICȚIUNE

Mă mut dintr-un an în altul mă mut dintr-o vârstă în alta sar calul dar uit să fac saltul trezindu-mă la gât cu balta COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE...