vineri, 4 martie 2016

FEMEIA PARADISULUI PIERDUT

Poezia zilei vine de la COSTEL ZĂGAN
TĂCERE-N DOI

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă-ncurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară.

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul.

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea-am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost.

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia!

(Din Antologia "În aşteptarea sărutului promis").
Îmi place
Comentează

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE