PRETEXTUL MACHIAVELLI

Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară

Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai 

gros de indiferență se așează între noi și lume

Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce

Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie

Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai

întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu

mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave

re Existența implică textitența În acest sens presupun

că și eu sunt nepotul lui Machiavelli

Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi

La picior arm

(Și eu am fost un mugur civil)

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II