Nimeni nu mă-ntreabă Dacă
lumea merge într-o direcție
bună sau greșită Și oricât de
frig ar fi afară România-i o
meserie care-mi vine ca o mă
nușă Cu toate că îmi place mai
mult să visez decât să trăiesc
Am să mă risc trezindu-mă și
mâine La orice oră-i nevoie
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu