vineri, 11 martie 2016

ANOTIMP ÎN DO MAJOR

Primăvară primăvară
vaca mea imaginară
cum răsare soarele
sar pe tine florile

Să-ți smulgă cântările
din tuspatru zările
să-ți umple găleata iar
cu al veșniciei var

Primăvară pe felie
fi-ți-ar mugurii să fie
iarba dă din colț în colț
și ne scoală iar din morți

Și ne-aruncă firmament
pe-al iubirii continent

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE