duminică, 13 martie 2016

AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil
înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua
mea mamă N-o folosesc niciodată drept
adjuvant sentimental Însă o recitesc cu
drag din scoarță-n scoarță Indiferent de
anotimp lectura-i de natură ciclică 
Citesc pentru-a reciti
Citesc până când toate cărțile își scot
mugurii pe rafturi
Dragostea rămâne ilizibilă
Deși mereu suspin și sufăr
 în stație așteptând un mugur

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...