sâmbătă, 19 martie 2016

POVESTE-N DOI

Cu cât mă-ndepărtez ei bine
aripile mi-s tot mai mari
la noapte am să cad în tine
să lichidez acest coșmar

Aripile mi-s tot mai mari
dar n-am să zbor iubita mea
căci totul este în zadar
de ce să beau încă o stea

O n-am să zbor iubita mea
la noapte am să cad în tine
și sufletul doar ți l-aș bea
cu cât mă-ndepărtez de tine

Aripile mi-s tot mai mari
să intru-n tine când dispari

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PRIETENII (I)MEDIATE

                                    Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe...