sâmbătă, 19 martie 2016

POVESTE-N DOI

Cu cât mă-ndepărtez ei bine
aripile mi-s tot mai mari
la noapte am să cad în tine
să lichidez acest coșmar

Aripile mi-s tot mai mari
dar n-am să zbor iubita mea
căci totul este în zadar
de ce să beau încă o stea

O n-am să zbor iubita mea
la noapte am să cad în tine
și sufletul doar ți l-aș bea
cu cât mă-ndepărtez de tine

Aripile mi-s tot mai mari
să intru-n tine când dispari

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...