luni, 16 noiembrie 2015

UN TEI DEGEABA

Și unde-s verile de altădată
cu iubite răsturnate-n lan
luna răsărind precum o fată
în brațe vânjoase de golan

Ay iubite răsturnate-n lan
fără frică vai de Dumnezeu
să mă dau pe mine peste plan
timpul este însă tot mai greu

Fără frică vai de Dumnezeu
luna răsărind precum o fată
vai de chica mea de derbedeu
dar unde-s verile de altădată

Cu iubite răsturnate-n lan
și tăceri aprinse de alean

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE