vineri, 27 noiembrie 2015

DRAGII MEI INAMICI

Zi și noapte visez cum să-i pun la punct
și virgulă Indiferent de sex sau alte aran
jamente florale Îi recitesc din scoarță-n
scoarță Fără milă Ieri de pildă unii se în
torceau din posteritate pur și simplu pe
jos Vers după vers Operă după capodope
ră Domnilor de când sunt n-am văzut minu
ne mai mare Părea că se întoarce paradisul
pe pământ Că Dumnezeu s-a rătăcit printre
poemele mele de dragoste și ură

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I