DOINĂ DE (S)PUS LA RANĂ

Pe meleaguri geto-dace

viitorul s-ar întoarce

Că ne-a invadat trecutul

și ne duce surdo-mutul

Nimeni zău nu înțelege

patria e făr-de-lege

Patrioții toți ne fură

și din mână și din gură

Pâinea este vai nocturnă

și ne mână ca pe-o turmă

Hăis și cea carul cu boi

plin de toate și nevoi

Doamne zău ne-am săturat

și femeie și bărbat

Fiind mereu cică pereche

alergăm ca dați în streche

Și facem naveta zău

din spital iar la bulău

Și de-acolo-n cimitir

pensie de trandafir

Numai spinii ne-au rămas

și vorbirea fără glas

Costel Zăgan, DOINE DE(S)PUS LA RANĂ