miercuri, 25 noiembrie 2015

AUTOPORTRET ÎNTR-O RANĂ DESCHISĂ

Iar când dă să drămuiască
timpul le cam ia din toate
de pildă eu port o mască
pe care nimeni nu poate

Timpul le cam ia din toate
și din bune și din rele
eu aș vrea cerul pe roate
să mă ducă pân-la stele

Și cu bune și cu rele
de pildă cât port o mască
cine-mi zboară pe sub piele
când ar vrea să drămuiască

Timpul îmi cam ia din toate
și din bune și din rele

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE