Moartea se zbate între două poeme
de dragoste Să ajungă la mal unde
va nu contează Celelalte lucruri în
să nu tac Plâng în hohote în toate di
recțiile Moartea mă citește printre rân
duri Eu mor Tu mori El moare Ea se
înalță la ceruri cu noi de mână Prin cră
pătura unui clopot se zărește Dumnezeu
Se pare că a obosit de când ne așteaptă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu