sâmbătă, 14 noiembrie 2015

FRONT INTERIOR

Moartea ca și poezia
invadat-a România
una dintre ele însă
are mereu fața plânsă

Doamne oare ce să fac
cu moartea nu mă împac
poezia plânge-ntruna
și-ar stârni iarăși furtuna

 Capul perna ce-i de piatră
luna-n ceruri parcă latră
tăcerea-i de cremene
lacrimi scapără gemene

Poezie măcar tu
lasă-n pace sufletu

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I