Moartea ca și poezia
invadat-a România
una dintre ele însă
are mereu fața plânsă
Doamne oare ce să fac
cu moartea nu mă împac
poezia plânge-ntruna
și-ar stârni iarăși furtuna
Capul perna ce-i de piatră
luna-n ceruri parcă latră
tăcerea-i de cremene
lacrimi scapără gemene
Poezie măcar tu
lasă-n pace sufletu
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu