miercuri, 5 februarie 2014

SIMFONIA DESTINULUI

Lumea parcă-i o vioară spartă
şi-a fi liber Doamne e o artă

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE