TEXTELE ZILEI
nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
locuiesc printre anotimpuri şi
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane
de fiecare dată când se pleacă
aud ţipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te aşteptam
liniştea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranţe
printre şuviţele negre ale nopţii
stropii de ploaie zdrobiţi de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat
aud ţipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te aşteptam
liniştea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranţe
printre şuviţele negre ale nopţii
stropii de ploaie zdrobiţi de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat
Iarnă second hand ca să ningă trebuie să deschid
frigiderul Să-mi iau porţia cotidiană de utopii
Scriu poeme ca să mai aflu câte ceva despre
Dumnezeu ori măcar despre sufletul meu Ştiţi de pil
dă ce-am aflat scriind titlul acestui poem Că am într-
adevăr ochii albaştri Şi că poeziile de dragoste sunt
un camuflaj perfect pentru orice întâlnire de afaceri
Numai nefericirea face însă diferenţa dintre noi şi
lumea celor care nu cuvântă Autoironia poate intra
şi într-un măgar Dacă-i suficient de spaţios Să-mi
încerc totuşi norocul Ninsoarea-i ultimul zar al
Lui Dumnezeu în ieslea acestei zile
frigiderul Să-mi iau porţia cotidiană de utopii
Scriu poeme ca să mai aflu câte ceva despre
Dumnezeu ori măcar despre sufletul meu Ştiţi de pil
dă ce-am aflat scriind titlul acestui poem Că am într-
adevăr ochii albaştri Şi că poeziile de dragoste sunt
un camuflaj perfect pentru orice întâlnire de afaceri
Numai nefericirea face însă diferenţa dintre noi şi
lumea celor care nu cuvântă Autoironia poate intra
şi într-un măgar Dacă-i suficient de spaţios Să-mi
încerc totuşi norocul Ninsoarea-i ultimul zar al
Lui Dumnezeu în ieslea acestei zile
”știi
spunea alma într-una din serile noastre de sfat și de taină
” nu am o definiție exactă a vieții
a morții
nimeni nu are dar uneori e așa
călătorești
cu un vehicul arhaic sau cu
unul ultramodern
în aer pe apă pe drum de fier sau de piatră
cu clasa întâi sau cu ultima clasă
nici măcar nu contează
călătorești
în jurul tău ceilalți vorbesc despre toate
cu toți dar nu și cu tine
fiindcă tu ți-ai luat aerul de foarte absent
foarte blazat și n-ai chef
la fereastră toate frumusețile lumii
...Ce este poezia? Ce deste iubirea? Ascunzători în fața morții eterne. BMM
Mă aflam undeva,
În statul Massachussetts,
Pe o șosea netedă ca o riglă,
Nu cunoșteam nici un om în jur,
Mă gândeam la poetul Hoelderlin închis în turn,
Părăsit în propria sa mizerie,
O mașină trecu fără zgomot,
Nu mai știam anul, ziua, ora,
Un spațiu straniu, străin,
Așa să arate și finalul vieții mele?
M-a trezit înjurătura ascuțită
A unui bețiv înrăit,
Avea un nume greu de reținut,
Dar înjura bietul de el
Ca-n turnul lui Hoelderlin magnificul.
În statul Massachussetts,
Pe o șosea netedă ca o riglă,
Nu cunoșteam nici un om în jur,
Mă gândeam la poetul Hoelderlin închis în turn,
Părăsit în propria sa mizerie,
O mașină trecu fără zgomot,
Nu mai știam anul, ziua, ora,
Un spațiu straniu, străin,
Așa să arate și finalul vieții mele?
M-a trezit înjurătura ascuțită
A unui bețiv înrăit,
Avea un nume greu de reținut,
Dar înjura bietul de el
Ca-n turnul lui Hoelderlin magnificul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu