Singur
dar
singur cât doi
La maşina de scris
înmugureşte
numai
poemul
din
vis
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu