duminică, 2 februarie 2014

DEPĂRTAREA CA O PUŞCĂ

Chiar dacă moartea-i de mătasă
pe frontul verde de acasă
femeia-i cu piedica trasă

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE