sâmbătă, 8 februarie 2014

ORGANUL EREZIEI

Mă trag de urechi şi muzica sferelor se-aude 
la maximum Hai bate-n clopotniţa pieptului
Şi vezi îngerul de pază acasă-i Cenuşa poe
mului diamant pre limba mea jucăuşă Dumne
zeu întrupat din tăcere Rană din care curge
sângele condiţiei umane Pe mine nu mă pa
sionează numai organul meu de scris Celelal
te organe vă aparţin Ce bucurie pe mine
Despre voi doar scriu nu existaţi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CÂT PLAPUMA NOPȚILOR

Întindeți aripile noapte întindeți aripile zi fructele tale-s coapte edenul poate înflori Întindeți aripile zi întindeți aripile viață între...