sâmbătă, 8 februarie 2014

ORGANUL EREZIEI

Mă trag de urechi şi muzica sferelor se-aude 
la maximum Hai bate-n clopotniţa pieptului
Şi vezi îngerul de pază acasă-i Cenuşa poe
mului diamant pre limba mea jucăuşă Dumne
zeu întrupat din tăcere Rană din care curge
sângele condiţiei umane Pe mine nu mă pa
sionează numai organul meu de scris Celelal
te organe vă aparţin Ce bucurie pe mine
Despre voi doar scriu nu existaţi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...