sâmbătă, 8 februarie 2014

ORGANUL EREZIEI

Mă trag de urechi şi muzica sferelor se-aude 
la maximum Hai bate-n clopotniţa pieptului
Şi vezi îngerul de pază acasă-i Cenuşa poe
mului diamant pre limba mea jucăuşă Dumne
zeu întrupat din tăcere Rană din care curge
sângele condiţiei umane Pe mine nu mă pa
sionează numai organul meu de scris Celelal
te organe vă aparţin Ce bucurie pe mine
Despre voi doar scriu nu existaţi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE