joi, 13 februarie 2014

LUMEA...l

Lumea asta amăruie
ducă-se naibii-n pustie
sufletul rămas copil
să se bucure tip-til

Costel Zăgan

Un comentariu:

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE