luni, 23 septembrie 2013

HALUCINAŢIE

Ce milă mi-e de cei bogaţi
pot fi orice dar nu bărbaţi
căci şi bărbatul nu e oare
decât un fel de înscenare

Că pân-la urmă n-oi fi eu 
un fel de miel ce se dă leu
în lumea asta ordinară
ce mă invită doar afară

Mânca-ţi-aş viaţa de român
păi măi ţigane eşti nebun
nu vezi că toată lume fuge
şi n-a rămas nimeni pe cruce

Şi între plus şi minus infinit
doar golu-i Doamne răstignit

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I