Ca şi moartea poezia nu este niciodată
oportună Poezia este doar inevitabilă
Totuşi nu vă amăgiţi Un Dumnezeu second
hand nu-i posibil Poezia se naşte simul
tan cu cititorii ei Cureaua de transmisie a
lumânării pe care-a aprins-o mama Îmi
pune în mişcare lumina din ochii înlăcri
maţi Brusc amintirile mi se desprind de
pe corp ca nişte aripi supraîncălzite
Poezia însă nu coboară
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu