sâmbătă, 21 septembrie 2013

PENULTIMUL VAL

Azi mă rup şi din cuvinte
din al meu trup potenţial
ce niciodată nu vă minte
verificaţi şi c-un pumnal

E trupul meu potenţial
de la tăcere până la ecou
din valea plângerii la deal
ca şi Sisif tot urc mereu

De la tăcere până la ecou
o niciodată nu se vinde
că moartea este tot un ou
şi puii ei Doamne cuvinte

Prin trupul meu esenţial
tăcerea trece ca un val

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE