Plătesc poftim cu frunze
Doamne ultima melancolie
în buzunar erau ascunse
tezaur n-ar mai fi să fie
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu