duminică, 1 septembrie 2013

EREZIA OPTIMISMULUI FATAL

Ca orice utopie Citadela Binelui Absolut 
are toate porţile ferecate Pe câmpul de 
luptă din jur Te (z)baţi cu tine însuţi pe 
viaţă sau pe moarte Nu mai contează um
bra aproapelui sau discreţia îngerului de
pază Sunt tolerate în cuşca fiecărui indi
vid  Castrată omenirea a tras jugul evolu
ţiei pe dreapta Cu tot cu riscul amenzii pen
tru bruiajul muzicii sferelor de influenţă Peste
tot şi toate se înalţă zidurile triumfale ale tăcerii  
Pe orice tarabă se găseşte în exces viitor la 
preţ redus Grăbiţi-vă să lichidaţi 
Condiţia umană e pe ducă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I