vineri, 20 septembrie 2013

DOINĂ DE REABILITARE

Să ne treacă vai amarul

împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând
păşim singuri în mormânt

Să nu-i lăsăm să aştepte
sicrie le-om face deştepte

Doamne unde te-ai ascuns
de nu dai niciun răspuns

Nici la viaţă nici la moarte
dusu-ne-ai peste departe

De-am rămas numai consoane
gura Gheorghe taci Ioane

Că ni-i raiul o-cu-pat
iar nebunul împărat

Şi-om bate cerul cu parul
poate-o  pricepe măgarul

poezie de  ,DOINE DE (S)PUS LA RANĂ 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I