Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2018

ULTIMUL POET AL PĂMÂNTULUI

Mai postez steaua polară tot mai singur pe cuprins dau cu viaţa la plezneală scriu să nu o dau în plâns
Tot mai singur pe cuprins aş iubi dar unde e femeia nu că n-ar mai fi v-aţi prins ce se-ntâmplă alta-i ideea
Aş iubi-o dar unde-i femeia dau cu noaptea la plezneală  s-a pierdut parcă chestia ceea hai să postez steaua polară
Tot mai singur pe cuprins parcă-s cel din urmă ins
Costel Zăgan, CEZEISME II

DRAGOSTEA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Doamne ce fericit sunt că-s român Îi şoptesc iubitei printre două declaraţii de dragoste Vrei să-ţi recit Mioriţa sau Luceafărul ori Doina Cred că ar merge perfect printre sânii tăi ca nişte elegii Încerc zadarnic să le învăţ pe de rost Doamne ce vârtej ameţitor coapsele tale curgând la vale În palmele mele îndrăgostite  trupul tău arta a iubirii nesfârşite Ovidiu Shakespeare Rilke Esenin şi Bacovia Am încheiat  citatul Scrum e patul
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

LIMBA ROMÂNĂ ? AM ONOAREA S-O VORBESC!

*În afara Limbii Române, habar n-am cine sunt!
Costel Zăgan, Inventeme

*Sunt ceea ce-a făcut Limba Română din mine: un destin.
Costel Zăgan, Inventeme

*LIMBA ROMÂNĂ: REGINA INIMILOR NOASTRE!COSTEL ZĂGAN·VINERI, 31 AUGUST 2018


* Limba Română este minunată: noi, onoraţi c-o putem folosi şi după moarte! Costel Zăgan, Inventeme
În afara Limbii Române, habar n-am cine sunt ! Costel Zăgan, Inventeme

DREPTUL DE-A DĂRUI FLORI

Iarba-n rai cum înverzeşte o aud cu merele neruşinate sufletu-n cuvinte ca un peşte aruncat din plasă iar se zbate
Şi se-aud merele neruşinate rotunjindu-se pe crengi de dor lumea iar m-a dat pe spate c-am pândit-o Doamne la izvor
Rotunjindu-se pe crengi de dor sufletu-n cuvinte ca un peşte mă învaţă Doamne cum să mor iarba-n rai cum înverzeşte
O aud cu merele neruşinate cum se-aruncă-n libertate
Costel Zăgan, CEZEISME II

DULCE MAMĂ LIMBĂ ROMÂNEASCĂ

Dulcea noastră mamă limbă românească niciodată-n teamă  n-o să te rostească
Limbă românească fagure ne eşti de dor nicidecum o mască s-o purtăm în cor
Fagure ne eşti de dor niciodată-n teamă numai în tricolor dulcea noastră mamă
Limbă românească veşnic toţi trăiască 
Costel Zăgan, CEZEISME II

DĂ-O NAIBII DE EDUCAŢIE

Domnule profesor cât mă bucur că n-ai vrut să fiu un strugur
Să mă stoarcă orişicare să mă pună în pahare
Să mă soarbă ca pe-un vin s-ameţească-n veci amin
Şi-am rămas doar o poşircă pentru tandra mea purcică
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

SUNT CEL MAI MARE IMPERIALIST

Doamnelor şi Domnilor
Imperiul  meu e dragostea
Şi-i cel mai mare imperiu care a existat vreodată
Imperiul meu începe şi se termină cu Dumnezeu
Vă iubesc

Nu mai aveţi nicio şansă de  scăpare


Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

ODĂ POPORULUI MORT DE SOMN

Domnule popor Măria Ta ţara-i gata spre-a-nvia
La moarte te-ai dus  pe jos ca să învii ca Făt-Frumos
Să-ţi  ajungă somnul iată achită visul nota de plată
Ţi-ai tot amânat destinul ca să te umbrească spinul 
Baţi la uşă nu contează dincolo cine-i de pază
Îngerul te-aşteaptă dracul gata sunt să-ţi facă placul
Înc-un pas şi eşti dincolo şi cu soarta joci iar polo
Un cuvât şi primul vierme te-o mai mângâia o vreme
Un vers poate şi o strofă pân-la noaptea limitrofă
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

BILET DE LIBERĂ TRECERE

Supersonic car cu boi plin de dragoste şi ploi trece şi prin gara ta zâmbeşte să pot intra
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

GOGYOHKA- CAPUL LUI IOAN BOTEZĂTORUL

capul lui Ioan Botezătorul capul lui Mihai Viteazul botezând Câmpia Libertăţii
Costel Zăgan, Gogyohka mea

ASEDIAT DE BACOVIA

Te-atacă decembre zâmbeşte-i un pic simt luna în membre dar noapte nimic
Zâmbeşte-i un pic ce vară de gheaţă de nori un pitic destinul şi-agaţă
Ce vară de gheaţă simt luna în membre schimbarea la faţă m-atacă decembre
Zâmbeşte-i un pic ce brumă mai
zic
Costel Zăgan, CEZEISME II

PE LINIA VIEŢII ŞI-A MORŢII

Mâna mea această ţară întinsă pân-la hotară nu cerşeşte zău nimic când spre ceruri o ridic
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Tudor Gheorghe Niciodata Toamna Infinit Arghezi C Z

CEZEISME BY DAMON@ANGEL

PROFESORUL MEU ELEVUL (MEU)

Profesor nu te naşti
Profesor devii toată viaţa
Dacă ai învăţat
Că nimic nu-i de-a gata
Că eşecul şcolar nu-i un accident dar nici un dat odată şi pentru totdeauna
Că elevul nu-i doar ocazia de-a câştiga un nenorocit de salariu de bugetar
Însă nu-i nici regele (ne)declarat al unei clase de prinţişori analfabeţi
SUNTEŢI ÎMPREUNĂ ELEV ŞI PROFESOR
Un binom care trebuie să aducă viitorul mai aproape
Poate ar trebui să gândiţi
Să gândim împreună
Elev şi profesor
Profesor şi elev
Împreună şi separat
Fiecare în inima celuilalt
Costel Zăgan

(GOGYOHKA)

poem spre toamnă frunze zgribulite cad printre versuri un haiku de-o crizantemă vă rog frumos
Costel Zăgan, Gogyohka mea

DOMNIŞOARELOR IAR L-AM VISAT PE NICOLAE LABIŞ

În fiecare clipă realitatea mă izbeşte în faţă irealitatea rupe cuvinte din carnea mea bucăţi mari din poemele mele de dragoste atârnă pe gardurile femeilor din satul meu natal câinii fug  cu colacii iluziilor mele nocturne în cozile lor mândre ca nişte steaguri la o manifestaţie anti-realitatea românească apoi se încaieră  prin şanţurile haikuurilor mele de weekend dincolo de retina imaginaţiei fetele mari se joacă de-a v-aţi ascunselea cu sentimentele mele eroice de copil cu efect întârziat babele satului mă recunosc ca lider de necontestat
Şi eu eu ce fac
Cu poezia pe umăr ca o puşcă
iar vreau să vânez moartea căprioarei dintr-un foc
Halal poet
cu scaunul singurătăţii la cap
N-am ce zice
n-am ce scrie
Pauză de viaţă cică

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

DEUS EX MACHINA

Doamnelor şi domnilor ştiţi ce-am descoperit Că poţi să fii singur când ai chef Nu contează ce faci şi cu cine eşti Nu contează dacă mergi sau dacă stai Nu are nicio importanţă  dacă dormi sau  eşti bine mersi treaz Dacă iubeşti sau dacă numai faci sex Dacă te naşti sau dacă mori Dacă înaintezi sau dacă stai pe loc repaus Dacă eşti bărbat sau dacă eşti femeie Dacă eşti tânăr sau dacă eşti bătrân Dacă trăieşti sau dacă mori Totul e să nu fii singur Altfel n-are niciun rost demonstraţia mea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

FRUMUSEŢEA

Şi m-a lăsat cu gura căscată Doamne chiar şi asta-i fată
Costel Zăgan, Distihuri rebele

Dragostea sfărmând patul lui Procust,C ZĂGAN by EL ANGEL

Michelle Rosenberg - Arma muzelor (Pearl of Wisdom 26)

ROMÂNIA - 100 - COSTEL ZĂGAN - GOGYOHKA

GOGYOHKA – COSTEL ZĂGAN
gingaş dar ferm
arta obligă
şi n-ai încotro
devii artist
(doar) iubind-o
când
se întoarce
din lume
nu-mi recunosc
poezia de dragoste sau de ură

Lumina din Icoană. Iconar și artist (07 06 2017)

GOGYOHKA MEA

Costel ZăganînGogyohka România rămas fără
nicio fereastră
zidul
a căzut
pe gânduri Costel Zăgan, Gogyohka mea
Comentar

LUMEA CA O RANĂ APROXIMATIVĂ

Mă doare-n Europa mă doare în Atlantic mă doare ce-a zis popa mă doare-n metru antic
Mă doare în Atlantic şi-n Asia mă doare mă doare că-s romantic ca un apus de soare
În Asia mă doare mă doare ce-a zis popa şi în vacanţa mare mă doare-n Europa
Şi chiar în Singapore mă doare vreo trei ore
Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

ROMÂNIA 5 D

Dacă-i marţi e România adică Ion Luca Caragiale Dacă-i mier curi Ştefan Luchian sau George Enescu Dacă-i joi Dăm infinitul înapoi până la Ipoteşti Să vedem tu poetule eşti Sau poezia nu mai salvează România Nici pe tineri dacă-i vineri Totul se duce pe apa sâmbetei Duminica iese din discuţie că nu-i a noastră De luni merg la grădiniţă grupa mare Îngeri pentru reciclare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CELE ŞAPTE ARTE ALE UNEI NOPŢI DE DRAGOSTE

Doamne poate numai poezia ar salva în versuri România n-ar fugi măcar vreun epitet să-i dea moartea mai încet
Numai ea numai dragostea întunericul stea lângă stea într-o zi de-atâta singurătate ar da cerul Doamne pe spate
Brusc să vadă Dumnezeu cât de tare-o iubesc eu s-ar opri pe loc secunda să-şi înceapă noaptea runda
Un sărut de trandafir de la care mă inspir
Costel Zăgan, CEZEISME APROSIMATIVE

FULGER ÎN DOI TIMPI (PRINŢ)

prinţ şi cerşetor
dimineaţă de vară
singur acasă Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI Îmi place Ador Ha

NEVOIA ROMÂNIEI DE GEAMURI SPARTE

Numai vă înţep puţin boieri dumneavoastră din nou să fie cer senin aş deschide o fereastră
Coasta dumneavoastră nu vă place pe pământ poftiţi pe bolta albastră cât se-aude un cuvânt
V-am săltat de la pământ numai o dată în cer senin doar din braţe fluturând boieri veţi călători puţin
Ţeapa-i păsăre măiastră către lumea cealaltă
Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012