duminică, 24 februarie 2019

POEMUL DE LA ORA 3 ŞI 49 DE MINUTE

Scriu
cu
lumina lunii
dată
la
maximum

Pe
troianul
din
faţa
casei

Cuvintele
de
zăpadă
se
rostogolesc
unul
după
altul

Strigăt
după
strigăt

Sub
aripa
unui
înger

Mă culc
în
ultimul
fulg
de
nea

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE