marți, 31 mai 2016
POVESTEA CĂRȚII INTERIOARE
Cartea este prea frumoasă
și n-o poți lăsa din mână
te întorci din ea acasă
inimă pe veci străină
Și n-o poți lăsa din mână
peste tot este cu tine
nemișcată ca o zână
parcă-n viață ea te ține
Unde mergi este cu tine
te întorci din ea acasă
dar în inimă-ți rămâne
cartea este prea frumoasă
Cum să dai frate la câine
inima Limbii Române
Costel Zăgan, CEZEISME II
luni, 30 mai 2016
RUGĂ DE GRĂDINAR
Doamne te rugăm nu ne uita
căci suntem varză în fața Ta
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
duminică, 29 mai 2016
ROMÂNUL CA MARFĂ
Românii sunt gratuiți
piața-i plină de români
fiți-ar dracului de fritzi
dați o stea pe două pâini
Piața-i plină de români
se vând și la legătură
buni de aruncat la câini
sau atât doar buni de gură
Se vând și la legătură
fiți-ar dracului de fritzi
întreceți orice măsură
românii nu-s gratuiți
Piața-i plină de români
dar spălați-vă pe mâini
Costel Zăgan, CEZEISME II
Nu ratați: LITERATURA DE AZI, 29 MAI 2016 !
REVISTĂ ONLINE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
Puteți citi:
* NOI ȘI-AI NOȘTRI
* VIAȚĂ ȘI CĂRȚI
* NU ȘTIU NIMIC DESPRE DRAGOSTE
* DISPERARE
* CONFESIUNI
* DOI PAȘI SPRE LUMEA DE MÂINE
* RECITIRI
* EXISTĂ DEZAMĂGIRI ȘI TRĂDĂRI ÎN EDUCAȚIE
* CA O CERȘETOARE
* OPERA LUI TREBUIE LUATĂ CA UN TOT
* EREZIA TALCIOCULUI COTIDIAN
* INFERNUM
* DINCOLO
Semnează:
DANIEL CRISTEA-ENACHE
DANIEL SAMUEL PETRILĂ
GABRIELA POP
VALERIU CRISTEA
FEODOR MAHAILOVICI DOSTOIEVSKI
DAN ROMAȘCANU
MARIA MORARU
CONSTANTIN CUCOȘ
DORINA STOICA
MARIA MONALISA PLEȘEA
COSTEL ZĂGAN
ALEX ENACHE
CORINA DIMITRIU
ELENA SPIRIDON
DOINA BEZEA
NUMAI CITIND PUTEȚI ÎNȚELEGE LUMEA!
NUMAI CITIND VĂ PUTEȚI ÎNȚELEGE!
VĂ ÎNDEAMNĂ, CU DRAG,
Costel Zăgan
vineri, 27 mai 2016
LITERATURA DE AZI TEMPLUL DE MÂINE
Nu traversați strada scriind literatura de azi
Ați putea accidenta alți cititori pardon scri
itori pardon cititori Văzduhul este plin de
poezii Semințe de aripi În stil romantic Doar
că m-a atins Conținutul unui dialog cu îngeri
Tristețea unui anotimp Uimire Amintiri (dintr-un
azil cu nebuni) Lăcrămioare Și uite-așa se înalță
un templu Nu te plătește nimeni să trăiești sau să
mori O faci de bună-voie de drag sau din dispreț
Viața deocamdată pământul deocamdată literatura
deocamdată Posteritatea-i deocamdată la post
Am scris și-am semnat
Daniel Cristea- Enache
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
joi, 26 mai 2016
SUFLETUL CA O GHILOTINĂ
De se trezește-n mine poezia
habar nu am pe unde-i cerul
nici mâna care scrie cu făclia
ca să găsească iată adevărul
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
POEZIA E UN CURCUBEU
Iisus are cătușele pe tâmple
e Dumnezeu în ceruri închingat
Apocalipsa-i gata să se-ntâmple
între femeie iată și bărbat
E Dumnezeu în ceruri închingat
și omu-i piatra cea de moară
între târziu și totuși niciodat
se-ntinde viața ca o sfoară
E omul piatra cea de moară
Apocalipsa-i gata să se-ntâmple
pe nimeni însă n-o să-l doară
Iisus are cătușele pe tâmple
Iar Dumnezeu e-n ceruri închingat
între femeie moarte și bărbat
Costel Zăgan, CEZEISME II
duminică, 22 mai 2016
EREZIA DE DIMINEAȚĂ
Tai ferestre în peretele irealității imediate
Să intre soarele cel negru al melancoliei
Să se ilumineze și cel din urmă cititor Ni
mic să nu mai aparțină tăcerii Totul să se
transforme în versuri până la ultima rană
Și totuși nu te poți ascunde după ultimul
vers Odată intrat în gura cititorului ești un
poet pierdut Degeaba mai scoți dieta-mi
nune Erezii pe stomacul gol
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
sâmbătă, 21 mai 2016
EREZIA SCÂRBEI DE-A FI OM
Poftim scârba de-a fi om Ce poate fi
mai tentant Ori femeia ca partener im
posibil Cale bătută de lehamitea de fie
care zi Îngerii disperării roind în jurul
tău Ai pierdut și ce n-ai avut niciodată
Înalți privirea până când nu-ți mai ză
rești nicio rană Norii se pierd printre
firele de iarbă Cine câștigă însă se pier
de printre amănunte gratuite Așa că la
pensionare voi primi un biberon cu totul
și cu totul de aur Hai sictir stimabile
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
PERICOLUL BUCURIEI
M-au obosit atâtea poeme de dragoste
Ca un nor trece omul prin dreptul soare
lui Și umbra lui iar îngreunează pămân
tul Vai de cei fără de aripi nici în iad nu
vor scăpa Numai pietrele vor licări ca niș
te stele obosite Poetul întoarce noaptea
pe dos Mâine soarele va răsări la apus
Gura abisului surâde știrb
Cine mă sărută uită totul
Nom prenom internationalite
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
FOTOEPIGRAMĂ
Epigramă (ars poetica V)
Costel Zăgan
Costel Zăgan
Baţi câmpii cu gingăşie:
Ba exişti, ba nu exişti!
O fi totul, cică, poezie -
Dar de ce cu ochii trişti?!
Ba exişti, ba nu exişti!
O fi totul, cică, poezie -
Dar de ce cu ochii trişti?!
NOAPTEA CA TEATRU
Că mi-s zilele prea mici
hai frumoaso te implici
să-mi faci nopțile mai mari
firmament fără hotar
Las-o baltă te aud
dai cu soarele în sud
și cu luna îmi strici nordul
dacă mă ataci cu cordul
Să rămâi înger în târg
din zori până în amurg
noaptea să te-apuce dracii
când nordul mi-arată cracii
Hai frumoaso înc-o dată
să-mi arăți cum erai fată
Costel Zăgan, CEZEISME II
duminică, 15 mai 2016
SENZAȚIE , de ARTHUR RIMBAUD - traducere de COSTEL ZĂGAN
Toride seri de vară, eu pe cărări albastre,
Cu tălpile în hohot alerg prin iarba deasă;
Nu simt căldura însă, ci gheața dintre astre:
Un viscol zboară din capul meu spre casă.
Tăcerea de-ar vorbi, când eu nu zic nimica;
Și-o dragoste nebună îmi bate vai în piept,
Colind din nou natura, până m-apucă frica,
Și mă îmbăt de toate, și uit pe cine-aștept.
NEBUN DE POEZIE
Joc șah cu îngerul de pază
eternitatea trece mai ușor
eu mut un cântec el o rază
și Dumnezeu se uită la vizor
Eternitatea trece mai ușor
și azi vă iert în câte-o poezie
și la tăcere cum n-am spor
mă-mpart la toți fir-ar să fie
Și azi vă iert în câte-o poezie
eu mut un cântec el o rază
tablă de șah să fiu o veșnicie
mai joc cu îngerul de pază
Eternitatea trece mai ușor
el mut-o doină eu un dor
Costel Zăgan, CEZEISME II
sâmbătă, 14 mai 2016
DE-A DORUL
Hai să ne jucăm de-a dorul
hai să ne jucăm pe sus
unde se agață norul
de tot ce-a rămas nespus
Hai să ne jucăm mai sus
hai să ne jucăm mai jos
jocuri mai gingașe nu-s
Ileană de-a Făt-Frumos
Hai să ne jucăm mai jos
unde se agață norul
firmament cu iarbă cos
hai să ne jucăm de-a dorul
Hai să ne jucăm mai sus
unde stele-au fost și nu-s
Costel Zăgan, CEZEISME II
Spermatozoidul vindecător
Spermatozoidul vindecător: Motto: ,,Îmbătrânirea înseamnă tensiune ridicată, colesterol ridicat, anxietate ridicată si pofta scazută de sex. La vârsta mea
joi, 12 mai 2016
luni, 9 mai 2016
ODĂ EREZIEI DE-A IUBI
Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea lactee
Zi și noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac
Și așa din colț în colț
dau cu steaua mea de bolți
Sar scânteile din tine
numai dacă țipi că-i bine
Când o fac pe-a răsculatul
și ridic în slăvi tot satul
Alelei mândruța mea
te împing din stea în stea
Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul
Și sar fulgi și sar scântei
dacă-n brațe iar mă iei
Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac
Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul
Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung
Și mai am totuși un pic
ca să trec de carul mic
Să ajung și eu în fine
doamnă dincolo de mine
Costel Zăgan ODE GINGAȘE
duminică, 8 mai 2016
AGONIA CUVINTELOR
Poemul acesta se scrie singur Eu nu fac
altceva decât să-l recitesc În gând agonia
cuvintelor continuă După ce pun stiloul
jos Dumnezeu este însăși tăcerea un curcubeu
de versuri Fiecare noapte de dragoste înroșește
cerul până la incandescență Un Joe Cool miori
tic înalță soarele de-o suliță pe cerul întunecat
Îngerul de pază bătătorește Calea Lactee
Durerea îmi rostește numele cu duioșie Doamne
cum să nu-i răspund Dacă moartea a început
să numere poeții în viață
Hai repejor
Hai repejor
La loc comanda
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Atunci și acum: Arta de a (re)citi, pledoarie lecturii
Atunci și acum: Arta de a (re)citi, pledoarie lecturii: Să scrii e o artă. Să parcurgi de mai multe ori ce ai scris tu sau alții e și asta o artă. Una care cere răbdare și spirit critic, mai al...
sâmbătă, 7 mai 2016
EREZIA TĂCERII INTERZISE
Scrie și fă ce vrei
Aurul cuvintelor scrise
nu te va lăsa mai sărac
Dimpotrivă
Dăruindu-te vei primi totul
Și iată
Nu ascund faptul că sunt român
Nu pot și nici nu vreau
Nu e o mândrie de prost gust
Nu promovez ignoranța mioritică
Nu-mi ascund invidia
față de geniul poporului român
Tăcerea mea virtuală
e valută forte
Am scris
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
FOTODEȘERTUL DE CATIFEA
Ioana Manolache
Am avut insomnii chiar din copilărie: îmi pierdeam nopţile visând cu ochii deschişi!
Costel Zăgan
Deşertul de catifea
Deşertul de catifea
FOTODEȘERTUL DE CATIFEA
Ioana Manolache
Dincolo de infern, începe altceva decât haosul.
Probabil, un altar.
Probabil, un altar.
Și totuși, fericirea a fost și va rămâne încă multă vreme un ideal la care se raportează existența umană.
Bucuria este o oază. Fericirea poate fi, însă, pustiul, repatabilul paradis pierdut.
Și totuși dacă poți provocă bucurie (iar tu sigur că poți!), prezența ta, simpla ta prezența cotidiană ar putea fi chiar fericirea cea îndelung căutată!
27.02.1979. Sunt În cazarmă din nou, cu numele primăverii pe buze și cu gândul la fulgii care ți-au mângâiat obrajii. Ei nu s-au topit de căldură, ci de emoție...
Prea puțin pentru viață și prea mult pentru moarte
prea puțin pentru ură și prea mult pentru a iubi.
Prea mult prea puțin și prea puțin prea mult
Doamne al depărtărilor !
fragment din romanul DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan
vineri, 6 mai 2016
Odă proximei gingăşii de Costel Zăgan
Odă proximei gingăşii de Costel Zăgan: Cel mai mare site românesc cu citate
miercuri, 4 mai 2016
PARADOX COTIDIAN
Nu te amăgi
Odată
cu
trecerea
timpului
Nu
crește
numărul
celor
Care
te
cunosc
Ci
al
celor
Care
te
ignoră
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
marți, 3 mai 2016
VREAU DECI POT
Funcționez sunt bărbat
flăcăul geme-n trecut
câte zău n-am încercat
să ajung la un sărut
Flăcăul geme-n trecut
femeia Doamne ce abis
totul parcă a durut
totul parcă s-a deschis
Femeia Doamne ce abis
câte zău n-am încercat
în viața asta ca un vis
funcționez sunt bărbat
Flăcăul geme-n trecut
ce-am vrut iată am putut
Costel Zăgan, CEZEISME II
duminică, 1 mai 2016
Erezia muncii imaginare de Costel Zăgan
Erezia muncii imaginare de Costel Zăgan: Munca a creat întâia maimuţă Restul/au făcut oamenii politici Producţia şi/timpul liber Violenţă sărăcie şi ignoran/ţă Capital euro versus dolar Ciocănitoa/rea civilizaţiilor Al şaptelea val şi moartea /supraomului Eradicarea maimuţei cu chip/inum...
LUXUL EREZIEI
Să-l iubești pe Dumnezeu ca pe singurul
tău frate În orice poziție evident sau imper
ceptibil Să fii mândru numai de disparițiile
tale spectaculoase Chiar ai fi putut să fii unul
dintre îngeri Îngenunchezi cu fruntea Lacrimile
îți curg însă din tâmple Totuși folosești surâsul
ca pe-un scut Dând mâna cu cel mai mare dușman
Kamasutra respectului reciproc
Nu contează omul ci omenia
Iubești orice femeie ca pe propria-ți iubită
Pleonasm sexual
Niciodată nu-ți lipsește din pungă
CARTELA DE SUPRAVIEȚUITOR
și
nu visezi cu mânie
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Odă proximei gingășii
Iubitei mele, Doina
Zău iubito ce ți-aș face
dacă m-ai lăsa în pace
Tu și gingășia-ți dură
mi-ați lăsat stele în gură
Nici nu pot să o deschid
căci apar ferestre-n zid
Unde-i ziua mai adâncă
sar luminile din stâncă
Stele sar pe sâni pe brâu
și te naști din tot ce scriu
Costel Zăgan, Ode gingașe
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
***
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român... -
Cele mai frumoase 20 de citate despre copilarie de Viorica Ghinea Toata lumea iubeste copilaria si isi aminteste cu dor de a...
