Din păcate (din fericire?), la peste 2000 de ani de când l-au răstignit pe Dumnezeu, oamenii tot nu au aceeași unitate etalon pentru mântuire!
Costel Zăgan
sâmbătă, 30 aprilie 2016
joi, 28 aprilie 2016
EREZIA ROMÂNULUI RECENT
Doamne nici nu speram să mă nasc
român și nu poet Însă amândouă pur
și simplu mă scot din sărite Mă cople
șesc cu norocul lor non-stop Uneori din
indimenticabila pricină uit că mai trăiesc
Cu moartea m-am obișnuit de când eram de
țâță Și fiecare-și vedea de treaba lui Eu de
murit Moartea de supt Așa că bărbați de
prin toate colțurile lumii uniți-vă-n cuget și-n
nesimțiri Deja extratereștri au pus ochii
(să sperăm că nu și alte organisme) pe
femeile voastre
Hai să le cucerim și noi sexul opus
Pământu-i din ce în ce mai departe
Hăt dincolo de istorie și geografie
Primul presocratic se va naște mâine
Poftiți la cumetrie
Deus ex machina
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
miercuri, 27 aprilie 2016
HAIDUCU LU PEȘTE
Foaie verde sălcioară
m-am născut colea la țară
într-o joi de primăvară
Și-am zis verde de năut
de ce naiba m-am născut
plânge-un clopot surdomut
Dau să mă ridic din pat
facebooku-însă-i blocat
cum dracu să fiu bărbat
Foaie verde foaie lată
mândra mea însă-i bărbată
cum Doamne să fie fată
Și-am pus mâna pe topor
îmi spuneam așa de zor
că sunt copil din popor
Restu-i dragă cum se știe
pretutindeni bucurie
dar-ar boala-n ea de vie
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ
luni, 25 aprilie 2016
Traducere de Costel Zăgan: Valea adormită (Le dormeur du Val) de Arthur Rimbaud
Valea adormită (Le dormeur du Val)
Romanian translation
Valea adormită
Cu buze verzi cântă un râu
Smulgând din rădăcină apa,
I-ajunge umbra pân' la brâu -
Şi soarele-i închide pleoapa.
Soldatul plânge-n capul gol
Pe iarba, Doamne, adormită;
Parcă-i un înger ce-n nămol
E dus de-a pururi în ispită!
Surâsul pare împietrit pe buze,
Pământu-i gata să-nflorească-
Dragostea tăcerea să-i acuze:
Natura-i, Doamne, omenească!
Şi ochii-s un portret în rouă;
De sânge lacrimi parcă două.
French
Le dormeur du Val
C'est un trou de verdure où chante une rivière
Accrochant follement aux herbes des haillons
D'argent, où le soleil, de la montagne fière,
Luit, c'est un petit val qui mousse des rayons.
Un soldat, jeune, bouche ouverte, tête nue
Et la nuque baignant dans le vert cresson bleu
Dort, il est étendu dans l'herbe, sous la nue,
Pâle dans son lit vert où la lumière pleut
Ses pieds dans le glaïeuls, il dort. Souriant comme
Sourirait un enfant malade, il fait un somme.
Nature, berce le chaudement : il a froid !
Les parfums ne font pas frissonner sa narine;
Il dort dans le soleil, la main sur sa poitrine,
Tranquille. Il a deux trous rouges au côté droit.
101 Citate Despre Cărți - cele mai frumoase citate!
101 Citate Despre Cărți - cele mai frumoase citate!: Vezi lista celor 101 Citate despre Cărți care te vor face să te îndrăgostești din nou și din nou de lectură, pe măsură ce le citești.
EREZIA GROPARULUI HOMO SAPIENS
Ai văzut tovarășe Karl Marx cum o mai face
istoria pe-a judecătorul iar proletariatul pe-a
călul Mai să nu-ți vină să crezi nici matale ni
ci amicului Engels ori tovului Lenin Belea curată
cum a intrat stafia în Europa și dracul în om
Pe scara de serviciu sau intrarea din spate U
șurel ca o pisică speriată de vreun șoricel mas
cat Și-acum toți șobolanii trebuie să părăsească
Arca lui Noe
Violența verbală ca autoportret moral
și nu doar Revoluția ca atuu Și cuvântul ca un
trăgaci de armă Apoi gimnastica de înviorare a
degetului mare Și sufletul mereu în alertă
Și ochii gura puștii de unde gloanțele
admiră lumea
foc cu foc
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
duminică, 24 aprilie 2016
TRĂDAREA ȚĂRANULUI DIN MINE
M-am săturat de coada vacii
de coarnele plugului belit
și-am umplut cu stele sacii
dansând bătuta pe-un cuțit
De coarnele plugului belit
amiaza atârnă o cămașă
poate-i poveste poate mit
geneză blocată vai în fașă
Noaptea atârnă o cămașă
mi-am umplut cu stele sacii
luna mă leagă ca o fașă
m-am săturat de coada vacii
De coarnele plugului belit
atârnă al lumii asfințit
atârnă al lumii asfințit
Costel Zăgan, CEZEISME II
ILUMINARE
Hai că m-ai dat gata
cu laleaua îmbufnata
care înflorește cică
dacă-i lampa mică
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN
Glonţ de Costel Zăgan
Glonţ de Costel Zăgan: Poporul iar o să doarmă/ţara-i pregătită/şi la primul foc de armă/o să fie dinamită
Silvia Kerim
Silvia Kerim: Dorind să priceapă rostul tăcerii câinelui, vrabia-l privi pentru întâia oară drept în ochi. Şi descoperi, uluită, că cel mai vechi şi mai credincios prieten al omului... are privire de om!
sâmbătă, 23 aprilie 2016
EREZIA LUI MOȘ TEACĂ
Muzica militară îți iese din pielea ca sudoarea
după un marș forțat Simți universul în do major
pe jos Cărămizi de mizerie pentru templul măre
ției umane Cărturarii îți arată cerul înstelat al ra
țiunii Ca să realizezi nimicnicia ta cotidiană Și
iată omul prăpastia care l-a înghițit pe Dumnezeu
Crezi în celălalt ca în tine însuți
Cain remixat
Admiri cum Statul regulează Patria
iar poporul moare de euri politici
Atențiune
Comanda la mine
Pentru Cina cea de Taină
culcat
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
MALADIA DE-A IUBI
Gura ta parcă e-o floare
sub o ploaie de săruturi
sufletul gata să zboare
în zadar însă ți-l fluturi
Sub o ploaie de săruturi
zău nu-i loc de amintiri
de-ale nopții începuturi
în zadar totuși te miri
Nu e loc de amintiri
sufletu-i gata să zboare
ținta iubito cărei amăgiri
gura ta din nou e-o floare
Sub o ploaie de săruturi
părul somnului ți-l scuturi
Costel Zăgan, CEZEISME II
joi, 21 aprilie 2016
GLONȚ
Poporul iar o să doarmă
țara-i pregătită
și la primul foc de armă
o să fie dinamită
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
EREZIA APUSULUI DE JOI
Teoretic nu sunt un tip practic Întâi
mă scol și apoi mă trezesc eventual
în brațe cu Fata Morgana regina in
somniilor mele dintotdeauna Însă ș
tiu că moartea va fi prețul acestei
vieți Mai încerc s-o amân cu vreun
nenorocit de poem de dragoste dat
la maximum Chiar dacă tăcerea scoa
te fum și flăcări pe gură Eu mă târăsc
înainte printre fulgere și stele Făcând
schimb online doar cu iarba verde de
acasă Așa că noapte bună somnoroșilor
O viață aveți și pe aia o dormiți
cu fața la Apusul vostru cel de toate
zilele
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
duminică, 17 aprilie 2016
DOINĂ DE APOI
Cu spatele la cultură
toată lumea te înjură
Și de mamă și de tată
și de ce n-ai fost odată
Și de ce scrii zău întruna
că poate stârni furtuna
Când vorbești de adevăr
ca de firul tău de păr
Numai el cică te doare
la vreo zi de sărbătoare
Numeri zilele cu anii
în cetatea Ghetsimani
Una cade într-o joi
alta-n banca de apoi
Adevărul pân-la ziuă
bate minciunele-n piuă
Fraților pe loc adio
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ
sâmbătă, 16 aprilie 2016
joi, 14 aprilie 2016
LUNA-MI APRINDE MELANCOLIA
Scriu cu nervii ca o sârmă ghimpată înroșită
de revolta interioară Călimara cu cerneală e
un vulcan gata să erupă Stiloul e un înger al
răzbunării cu aripile ca niște rachete nucleare
Să înceapă să zicem potopul
Poate se trezește cineva
Acolo sus ori acolo jos
Nu contează
locul
E
TIMPUL
să înceapă
distracția
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
miercuri, 13 aprilie 2016
FOTOPOEM
Ioana Manolache
Îngerul nu a mai strigat
Costel Zăgan
Costel Zăgan
Poemul are goluri de aer
Cuiburi
de
azur
buimac
de
azur
buimac
Dacă nimic
nu
mă
doare
nu
mă
doare
TAC
(Poeme de-aprins focul)
marți, 12 aprilie 2016
ISTERIADA
Istorie și patologie socială români de consum
și români de excepție Nenea Iancu și Lord Byron
Deșertul roz versus Declarația Drepturilor Omului
De-a pururi între tăvălugul bășcăliei naționale
și
Imponderabilitatea Mioriței
Ei bine tăcerea ne doare mai ceva ca o rană
În poziție de drepți toată lumea așteaptă
să răsară soarele pe undeva Însă pentru prima
dată în istoria condiției umane
soarele ezită Oare o fi uitat pe unde să perforeze
voalul nopții ONU a rămas un nume și atât În o
grada personală fiecare taie capra vecinului a
vând noaptea familială dată la maximum În piața
națiunilor foamea cântă internaționala la țambal
Și tu mă întrebi dacă îmi pasă
Domnule nu-mi pasă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
duminică, 10 aprilie 2016
EMERGENȚĂ
Bacovia scrie la vioară
vioara tace-n do major
și dacă totul o să doară
ce vers speranța tuturor
Vioara tace-n do major
poetul scrie câte-o rană
tăcerile totuși mai dor
durerea-i condiția umană
Poetul scrie câte-o rană
dar dacă totul o să doară
va da un înger de pomană
Bacovia tăcere la vioară
Vioara plânge-n do major
Doamne pe buzele tuturor
Costel Zăgan, CEZEISME II
EREZIA SELECȚIEI NATURALE
Românul aproximativ românul făcut
la apelul bocancilor istoriei Cu fracul
revoluției pe umăr Cu mâinile până la
coate în punga săracului Cerșind de po
mană la porțile străinătății Pe când proprii
lui copii leagă școala de stâlpul infamiei
Că tot învățământu-i falimentar
Iar găurile de pe drumurile patriei sunt buc
șite cu euroi Da cred că Darwin are dreptate
Degeaba suntem români
dacă am uitat să fim oameni
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
sâmbătă, 9 aprilie 2016
miercuri, 6 aprilie 2016
NU
Nu îndoi fulgere pe mormânt
nu ridic cruci pe foaia albă
îndepărtez și limba de cuvânt
ca floarea fulgul de zăpadă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
marți, 5 aprilie 2016
MESAJ PENTRU EMINESCU
Moldova nu se termină aici
Moldova nu se termină acum
Prutu-i ghemuit ca un arici
Prutul fi-va lovitura de tun
Moldova nu se termina acum
și nici nu se termină vreodată
moldovenii au cerul în drum
Moldova-i cea mai dulce fată
Ea nu se termină vreodată
Prutu-i ghemuit ca un arici
ce dulce-i soarta blestemată
Moldova nu se termină aici
Moldova nu se termină acum
ne vedem de soartă și drum
Costel Zăgan, CEZEISME II
luni, 4 aprilie 2016
OCOLIND ORA H
Mă întrebi ce-i poezia
doar atât ți-a mai rămas
să-ți ridici în versuri iia
ca să poți să faci un pas
Doar atât ți-a mai rămas
să faci târgul cu neantul
pașii tăi bombă cu ceas
strălucind ca diamantul
Să faci târgul cu neantul
să-ți ridici în versuri iia
făcând din pitic gigantul
mă întrebi ce-i poezia
Doar atât ți-a mai rămas
dragostea ultimul pas
Costel Zăgan, CEZEISME II
Costel Zăgan
Costel Zăgan: Cum nici America nu-i raiul, nici Rusia nu-i iadul, opţiunea mea rămâne România!
SCRISUL?
|
EVADARE PRIN POEZIE
Domnule aceasta-i poezie
și versul chiar e-adevărat
păi să-mi arăți fir-ar să fie
rănile pe unde-ai evadat
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
duminică, 3 aprilie 2016
FOTOCEZEISME: METAMORFOZE
METAMORFOZE
Costel Zăgan
În loc de pernă dorm pe-un munte
şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori
când infinitul nu mă mai ascunde
visez năprasnic şi-atunci cobor
Mă învelesc c-o plapumă de nori
mi-e somnul cât istoria de lungă
cu geografia dragostei măsor
eternitatea poate-o să-mi ajungă
Mi-e somnul cât istoria de lungă
când infinitul nu mă mai ascunde
nopţii îi bag iar stelele în strungă
în loc de pernă dorm pe-un munte
Şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori
să-nvăţ tabla înmulţirii doar cu flori
EDUCAȚIA MĂ DOARE UNDEVA
Doamne și privește-i cum cresc
făcând haz de necazul românesc
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
sâmbătă, 2 aprilie 2016
VOCEA LUI DUMNEZEU
Poporul are azi limba tăiată
și amândouă mâinile legate
Doamne ce flăcău era odată
când se juca în libertate
Cu mâinile doar dezlegate
el nu avea ieri nicio grijă
când viața l-a dat iar pe spate
și i-a trimis în piept o schijă
El nu avea zău nicio grijă
Doamne ce flăcău era odată
când se uita la cer prin tijă
poporul are azi limba tăiată
Și amândouă mâinile legate
de sfânta doamnă libertate
Costel Zăgan, CEZEISME II
vineri, 1 aprilie 2016
Frumusețea tăcerilor: Îngerul florar
Frumusețea tăcerilor: Îngerul florar: Iolandei Toate florile se-adună doar la umbra ta de jar şi-ntr-o horă mai nebună câmpia ţi-o arde iar Doar la umbra ta ...
EREZIA ULTIMEI FEMEI DIN LUME
Cică toate femeile mă (h)rănesc ultima
mă va ucide cu frumusețea-i de culoare
Oricum de la prima la ultima întâlnire
trec prin acest rogvaiv sentimental De par
că aș avea mâinile și ochii legați cu nori
Simt trecerea anotimpurilor prin sângele meu
învolburat ca un ocean de stele Dacă părinții
mi-au lăsat moștenire moartea Eu nu pot lăsa
copiilor mei în schimb decât viața
Și asta la un preț de nimic Singurătatea mea
de doi bani
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
***
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român... -
Cele mai frumoase 20 de citate despre copilarie de Viorica Ghinea Toata lumea iubeste copilaria si isi aminteste cu dor de a...
